cranț (-țuri), s. n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereți. Germ. Kranz „coroană” (DAR). Vezi definitia »

huduléț (huludéț), s.n. (reg.) 1. bețișorul ce ține țeava în suveică. 2. cuiul din urechile proțapului la car. Vezi definitia »

crușéț, crușéțuri, s.n. (reg.) fărâmă, bucată, drob. Vezi definitia »

niorț, niorți, s.m. (reg.) pește răpitor de râu; mihalț. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »