vătúi (-i), s. m. – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. – Var. vătuiu, văitoi. Mr., megl. vitul’u. Lat. *vĭtŭleus (Weigand, Krit. Jb., XII, 98; Weigand, Jb., XVI, 230; Pușcariu 1867; REW 9406). Der. din lat. *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tînăr” (Cihac, II, 534) nu este probabilă. Se folosea mai demult ca adj., cf. Dosoftei, taur vătui „tăuraș”. Din rom. trebuie să provină alb. vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405). Vezi definitia »

vălcuí (-uésc, -ít), vb. – A fasona, a mula pielea pentru încălțăminte. Germ. (ein)walken (Tiktin). Vezi definitia »

vădăsluí (-uésc, -ít), vb. – A vîna. – Var. vădăsli. Mag. vadászni (Mîndrescu 114; Gáldi, Dict., 168). În Trans. Vezi definitia »

răciúi, răciúiuri, s.n. (reg.) plasă de prins raci. Vezi definitia »

vitruí (vitruiésc, vitruít), vb. – A debilita, a slăbi, a extenua. Rut. vtroi(va)ti „a otrăvi” (Scriban). În Mold. Legătura cu sl. vĕtrovati „a aerisi” (Tiktin) este îndoielnică. Vezi definitia »