strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit. Vezi definitia »

VERGETÚRĂ, vergeturi, s. f. (Med.; mai ales la pl.) Dungă (sau șir de dungi) de culoare violacee (apoi sidefie), localizate în regiunea abdominală sau la fese și care apar în sarcină, obezitate, în boli endocrine etc. – Din fr. vergeture. Vezi definitia »

CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură. Vezi definitia »

CATERÍNCĂ, caterinci, s. f. Flașnetă. – Din ucr. katerynka. Vezi definitia »

TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s. f. Nerecunoaștere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. -eală. Vezi definitia »