RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură. Vezi definitia »

ALDOXÍMĂ s. f. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina. (< fr., engl. aldoxime) Vezi definitia »

șcólă s.f. (reg.) locul din fața fierăriei unde se potcovesc bivolii. Vezi definitia »

HIPERBÁTĂ, hiperbate, s. f. 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț. – Din fr. hyperbate. Vezi definitia »

macorteáță, macortéțe, s.f. (reg.) piuliță de pisat mac și usturoi. Vezi definitia »