ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale. Vezi definitia »

FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. Intranz., Tranz. A spune fleacuri¹; a trăncăni. – Din flecar. Vezi definitia »

OSTRI- v. ostrei-. Vezi definitia »

BIOINDICATÓRI (‹ bio + indicatori ) s. m. pl. Organisme care, prin prezența, numărul sau intensitatea dezvoltării lor, servesc drept indicatori ai unor procese naturale sau anumitor condiții de mediu, ai prezenței anumitor substanțe în apă sau în sol, al gradului de poluare ș.a. Vezi definitia »

peritáșcuri s.n. pl. (reg.) pripoane pentru cegă; fluturași. Vezi definitia »