CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. Vezi definitia »

TOREADÓR, toreadori, s. m. Luptător cu taurii (în Spania și în sudul Franței). [Pr.: -re-a-] – Din fr. toréador. Vezi definitia »

COEFÓR, -Ă s. m. f. (la greci) persoană care aducea ofrande pentru jertfe. (< fr. choéphore) Vezi definitia »

stupitór, stupitoáre, s.f., adj. (reg.) 1. (s.f.) scuipătoare. 2. (adj.; în forma: stopitor) care stupește (scuipă). Vezi definitia »

nebăgătór, nebăgătoáre, adj. (înv. și pop.; în expr.) nebăgător de seamă = indiferent, nepăsător; disprețuitor; care poate fi trecut cu vederea; neglijabil, imperceptibil. Vezi definitia »