CORECTÁRE, corectări, s. f. Acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare. – V. corecta. Vezi definitia »

TRAMPÁRE s.f. Acțiunea de a trampa. ♦ Operație de aplicare a pastei inflamabile pe bețele de chibrit. [< trampa]. Vezi definitia »

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri Vezi definitia »

CAȘERÁRE s. f. cașerat. (după fr. cacher) Vezi definitia »

urdoáre (-óri), s. f. – Secreție depusă pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incertă. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca în calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdărie”. După Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Pușcariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horrĭdōrem, der. puțin convingător (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeași formă). Chiar după Pușcariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, puțin clar. Legătura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urduros, adj. (puchinos). Vezi definitia »