PIEÍRE s. f. Acțiunea de a pieri și rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (Înv. și reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pieríre s. f.] – V. pieri. Vezi definitia »

pergheluíre s.f. (înv.) 1. (despre cercuri, circumferințe) descriere, desenare, trasare. 2. construire în formă de arcadă sau de semicerc. Vezi definitia »

DEBARASÁRE, debarasări, s. f. Acțiunea de a debarasa. – V. debarasa. Vezi definitia »

ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina. Vezi definitia »

IMÉRGERE, imergeri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a imerge. – V. imerge. Vezi definitia »