HÚLĂ³, hule, s. f. (Reg.) Surpătură de munte sau de deal; p. ext. drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. – Et. nec. Vezi definitia »

CLORÚRĂ s.f. Sare a acidului clorhidric. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. [< fr. chlorure]. Vezi definitia »

BALÍZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise]. Vezi definitia »

SILVOTÚNDRĂ s. f. formație vegetală la limita dintre pădurile de conifere și tundră. (< silvo- + tundră) Vezi definitia »

RETICULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului reticulat. (< fr. réticulite) Vezi definitia »