HOROTÉRMĂ s. f. limita inferioară a temperaturii până la care se poate întinde zona împădurită. (< fr. horotherme) Vezi definitia »

TORPÍLĂ s. f. 1. pește marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil să producă descărcări electrice la atingere; torpedo¹ (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat și dirijat împotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine. (< fr. torpille) Vezi definitia »

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure) Vezi definitia »

FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière. Vezi definitia »

OXIBIÓZĂ s. f. aerobioză. (< germ. Oxybiose, engl. oxybiosis) Vezi definitia »