chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti. Vezi definitia »

GNOMÓNICĂ s. f. tehnica de a construi cadrane solare. (< fr. gnomonique) Vezi definitia »

LUÉTĂ s. f. uvulă. (< fr. luette) Vezi definitia »

ANTÁNTĂ s. f. 1. denumire dată unor alianțe politico-militare dintre state imperialiste. 2. înțelegere, alianță. (< fr. entente) Vezi definitia »

petardă, petarde s. f. lovitură de pumn. Vezi definitia »