Definita cuvantului chită
chítă (chíte), s. f. – 1. Buchet. – 2. Mănunchi, snop. – Var. (Banat) chit. Sl. (ceh., rut.) kyta, probabil prin intermediul sb. kĭta, (Cihac, II, 50; cf. Daničič, V, 13; Conev 50); cf. rus., pol. kita, bg. kitka. – Der. chitat, adj. (Trans., strîns în mănunchi). – Cf. chiti.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chită
HEMEROTÉCĂ, hemeroteci, s. f. (Rar) Bibliotecă de publicații periodice; secție de periodice a unei biblioteci. – Din fr. hémérothèque. Vezi definitia »
ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.– Fr. adhérence. Vezi definitia »
RABLIONÉTĂ, rablionete, s. f. (Fam. și depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] – Din rablă (după camionetă, cabrioletă). Vezi definitia »
COMBÍNĂ s.f. Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain]. Vezi definitia »
FURLÁNĂ s. f. vechi dans popular friulan, asemănător cu tarantela; melodia corespunzătoare. (< it. furlana) Vezi definitia »