pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »

cuță¹, cuțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâșii de slănină pentru afumat. Vezi definitia »

ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv). Vezi definitia »

VACÁNT-Ă adj. 1. ( Despre posturi, funcții) Neocupat, liber. 2. ( Despre succesiuni) Nereclamat de moștenitori. Vezi definitia »

FLÓTĂ¹ s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte) Vezi definitia »