pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrânețe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă. Vezi definitia »

ȘNIT, 1.Jumătate dintr-o halbă cu bere. 2.Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 3.Ștanță. 4.Partea putredă dintr-un buștean (prin Bucovina). Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni. Vezi definitia »

ARAGONÍT s.n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, din care se confecționează obiecte ornamentale. [< fr. aragonite]. Vezi definitia »

DICARIOCÍT s. n. celulă binucleară. (< fr. dicaryocyte) Vezi definitia »