Definita cuvantului clănțănit
CLĂNȚĂNÍT, s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clănțănit
CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni. Vezi definitia »
nădăít, -ă, adj. (reg.) neașteptat. Vezi definitia »
țehanít s.n. (înv.) rubin. Vezi definitia »
zvâcnít (rar) s. n. Vezi definitia »
VANADINÍT s. n. vanadat natural de plumb. (< fr. vana-dinite) Vezi definitia »