IZOTONÍE s.f. 1. Echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. [Gen. -iei, var. isotonie s.f. / < fr. isotonie, cf. gr. isos – egal, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

FITOCENOLOGÍE s. f. ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. (< fr. phytocénologie) Vezi definitia »

TIMBROLOGÍE s. f. (Rar) Filatelie. – Din fr. timbrologie. Vezi definitia »

INTROIÉCȚIE s. f. mecanism psihologic prin care individul imită inconștient unele comportamente ale altcuiva, integrându-le propriei sale personalități. (< fr. introjection, it. introieczione) Vezi definitia »

CITOHISTOLOGÍE s. f. studiu histologic al celulelor. (< fr. cytohistologie) Vezi definitia »