slobozít¹ s.n. (înv.) 1. (în sintagmă) slobozitul vieții = moarte. 2. descărcare (a unei arme de foc). 3. (reg.) lăsarea vinului să curgă. Vezi definitia »

WURTZÍT s. n. Sulfură naturală de zinc. [Pr.: vurțit] – Var. (după alte surse) wurzit. – Din germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite. Vezi definitia »

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici. Vezi definitia »

PÂRLÍT², -Ă, pârliți, -te, adj. 1. Ars ușor, numai la suprafață. ♦ (Despre haine, țesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea focului. 2. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Cu pielea înnegrită de soare; înnegrit, bronzat. 3. (Despre vegetație) Ofilit, veștejit, uscat din cauza arșiței. 4. Fig. (Fam.; despre oameni) Sărac, nevoiaș; necăjit, amărât. ♦ (Substantivat) Om nevoiaș; p. ext. om neisprăvit, prăpădit. – V. pârli. Vezi definitia »

FUGÍT, -Ă, fugiți, -te, adj. Care a fugit, care a scăpat. ♦ (Substantivat) Dezertor, evadat, fugar. – V. fugi. Vezi definitia »