MÁRCĂ³, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark. Vezi definitia »

MEZOSFÉRĂ s. f. Înveliș cuprins între l200 și 2900 kilometri în adâncimea pământului; strat atmosferic care se întinde deasupra stratosferei și sub ionosferă. – Din fr. mésosphère. Vezi definitia »

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură. Vezi definitia »

tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune]. Vezi definitia »