BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor. Vezi definitia »

ALBURNUS MAIOR, importantă așezare romană în prov. Dacia, centru principal al exploatării aurului din M-ții Apuseni. Întemeiată de Traian, prin colonizarea unui grup de mineri iliri aduși din Dalmația. Identificată la Roșia Montană (jud. Alba). Vezi definitia »

prederegătór, prederegătóri, s.m. (înv.) persoană cu funcții laice sau ecleziastice înalte. Vezi definitia »

protectuitór, protectuitoáre, adj. (înv.) (despre state) care își exercită protecția asupra unui protectorat. Vezi definitia »

PUSTIITÓR, -OÁRE, pustiitori, -oare, adj. Care pustiește, devastează; distrugător, devastator, nimicitor. [Pr.: -ti-i-] – Pustii + suf. -tor. Vezi definitia »