TRẮSNET, trăsnete, s. f. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni¹ + suf. -et. Vezi definitia »

paret din fazan Vezi definitia »

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt. Vezi definitia »

POÉT, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète. Vezi definitia »

GRUPÉT s.n. (Muz.) Reunire de mai multe note care trebuie executate într-o singură bătaie. [< it. grupetto]. Vezi definitia »