-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus) Vezi definitia »

POLIÉDRIC, -Ă adj. În formă de poliedru; poliedral. [Pron. -li-e-. / < fr. polyédrique]. Vezi definitia »

OPTOELECTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la optoelectronică. ♦ dispozitiv ~ = dispozitiv care transformă un semnal luminos într-unul electric și invers. II. s. f. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre electronică și radiațiile luminoase. (< fr. optoélectronique) Vezi definitia »

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique. Vezi definitia »

ANABÁTIC, -Ă, anabatici, -ce, adj. (Med.) Care crește, care se mărește. – Din fr. anabatique. Vezi definitia »