țoámpă, țoámpe, s.f. (reg.) 1. vârf. 2. piatră mare, pisc. 3. lemn cioplit ca semn de hotar. Vezi definitia »

SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine) Vezi definitia »

CLÁPĂ s. f. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect. ♦ a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva. (< germ. Klappe) Vezi definitia »

ORTOBIÓZĂ s.f. (Liv.) Mod de a duce o viață înțeleaptă, potrivită. [Pron. -bi-o-. / < fr. orthobiose, cf. gr. orthos – drept, bios – viață]. Vezi definitia »

NEOSCOLÁSTICĂ s.f. Neotomism. [< fr. néo-scolastique]. Vezi definitia »