Definita cuvantului magic
MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu magic
BRAHIOCEFÁLIC, -Ă adj. referitor la braț și la cap. (< fr. brachiocéphalique) Vezi definitia »
SIMÉTRIC, -Ă adj. 1. (și adv.) care prezintă simetrie. 2. (mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi în care, dacă un anumit element este în relație cu un al doilea, acesta este în relație cu primul; funcție ~ă = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă dacă se permută variabilele. ◊ (s. f.) dreaptă sau punct așezat(ă) simetric cu altă dreaptă sau cu alt punct. (< fr. symétrique) Vezi definitia »
METEÓRIC, -Ă adj. 1. referitor la meteori, din meteori. ♦ apă ~ă = apă provenită din precipitații atmosferice. 2. (fig.) care se ivește pe neașteptate; trecător, efemer. (< fr. météorique) Vezi definitia »
práctic (práctică), adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s. f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s. m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s. m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis. Vezi definitia »
XENOGENÉTIC, -Ă, xenogenetici, -e, adj. (Biol.) 1. Care ține de xenogeneză. 2. (Med.) Provocat de către un corp străin. (cf. engl. xenogenetic, fr. xénogénétique) [def. MW, TLF] Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z