Definita cuvantului practic
práctic (práctică), adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s. f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s. m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s. m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu practic
POLIÉDRIC, -Ă adj. În formă de poliedru; poliedral. [Pron. -li-e-. / < fr. polyédrique]. Vezi definitia »
ștérnic, ștérnice, s.n. (reg.) fitil, feștilă. Vezi definitia »
ETNOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la etnobotanică. II. s. f. ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal. (< fr. ethnobotanique) Vezi definitia »
ASISTÓLIC, -Ă adj. referitor la asistolie. (< fr. asystolique) Vezi definitia »
ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh. Vezi definitia »