POCĂIÁLĂ, pocăieli, s. f. (Rar) Pocăință. [Pr.: -că-ia-] – Pocăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ONDÍNĂ s.f. (În mitologia scandinavă și germanică) Zână, geniu al apelor. [Var. undină s.f. / < fr. ondine]. Vezi definitia »

TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din țările meridionale, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule) Vezi definitia »

PURICĂTÚRĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură. Vezi definitia »

SEPÁLĂ s. f. fiecare dintre frunzele modificate care alcătuiesc caliciul unei flori. (< fr. sépale) Vezi definitia »