CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură]. Vezi definitia »

zgârie-brânză s.m. (pop.) 1. negustoraș pârlit. 2. om zgârcit. Vezi definitia »

a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat. Vezi definitia »

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine. Vezi definitia »

papaciocăríță, papaciocăríțe, s.f. (reg.) femeie-hamal prin piețe sau cerșetoare la nevoie. Vezi definitia »