STRICNINÍSM s.n. Intoxicație cu stricnină. [< fr. strychninisme]. Vezi definitia »

CARAGIALÍSM s. n. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie. (< /I.L./ Caragiale + -ism) Vezi definitia »

LUTERANÍSM s. n. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esențială pentru „mântuire” credința și nu cultul religios, pe care l-a simplificat. (< fr. luthéranisme) Vezi definitia »

NEUTRALÍSM s. n. 1. doctrină implicând refuzul de a lua poziție față de un eveniment internațional, de a adera la o alianță militară. 2. tip de relații biotice între indivizii a două specii (populații), care nu utilizează aceeași sursă de hrană. (< fr. neutralisme) Vezi definitia »

ZOOMORFÍSM s. n. Credință care admite posibilitatea metamorfozării oamenilor în animale. ♦ Cult primitiv care constă în adorarea unor animale ca divinități; reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora. – Din fr. zoomorphisme. Vezi definitia »