Definita cuvantului amiază
AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu amiază
PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise) Vezi definitia »
VIÉLĂ, viele, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde, folosit de trubaduri, la care vibrarea coardelor se realiza printr-o manivelă. [Pr.: -vi-e-] – Din fr., it. vielle. Vezi definitia »
zádă (zéde), s. f. – 1. Arbore rășinos (Larix sibirica, L. decidua). – 2. Făclie, torță. – Var. zeadă, zad(ră). Mr. dzadă, megl. zadă, istr. zǫdĕ. Lat. taeda, vulg. daeda (Meyer, IF, VI, 119; Meyer, Alb. St., IV, 39; Densusianu, Hlr., 124; Densusianu, Rom., XXVIII, 68; Pușcariu 1927; REW 8520), cf. sicil., calabr., cors. deda. Vezi definitia »
HIDRAZÍNĂ, hidrazine, s. f. Combinație chimică a azotului cu hidrogenul, care se prezintă ca un lichid incolor ce fumegă în aer și se folosește ca antioxidant, reducător, combustibil pentru rachete etc. – Din fr. hydrazine. Vezi definitia »
nálbă (nálbe), s. f. – Plantă din familia malvaceelor (Malva silvestris). – Mr. nalbă. Lat. malva (Densusianu, Hlr., 103; Pușcariu 1150; Candrea-Dens., 1199; Candrea, Revista critică, VII, 85; REW 5274), cf. it., prov., cat., sp., port. malva, sard. narba. – Der. nălbar, s. m. (fluture, Pieris crataegi), pe care Tiktin îl dă ca der. din alb. Vezi definitia »