Cocălar, cocălari s.m. 1. țigan fără ocupație, care, neștiind nici o meserie pentru a-și câștiga existența, merge în urma șatrelor de țigani cu ocupații tradiționale (spoitori, căldărari, argintari, lingurari etc.), hrănindu-se cu resturile rămase de la aceștia. 2. țigan care mănâncă găini moarte în urma unei maladii; 3. persoană care trăiește pe spinarea altora; manelist. – Din țig. cokalos Vezi definitia »

postuniversitar Vezi definitia »

PĂCURÁR¹, păcurari, s. m. (Înv. și reg.) Păstor, cioban. – Din lat. pecorarius. Vezi definitia »

VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. Vezi definitia »

LEGIONÁR, -Ă, legionari, -e, subst., adj. 1. S. m. Soldat care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. S. m. și f. Membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică; gardist. 3. Adj. Referitor la legionari (2), de legionar. Mișcarea legionară. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. légionnaire, lat. legionarius. Vezi definitia »