FENOMENALÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme]. Vezi definitia »

MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. méliorisme. Vezi definitia »

TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme. Vezi definitia »

PALUDÍSM s. n. Boală infecțioasă provocată de un hematozoar (prin înțepătura țânțarilor anofeli); malarie; friguri palustre. – Din fr. paludisme. Vezi definitia »

FASCÍSM s. n. ideologie ultrareacționară și mișcare politică totalitară de extremă dreaptă, impusă de regimul instaurat de Mussolini în Italia și, ulterior, de Hitler, în Germania. (< it. fascismo, fr. fascisme) Vezi definitia »