MICIURINÍSM s. n. teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor. (< Miciurin, n. pr. + -ism) Vezi definitia »

TEMATÍSM s. n. (fil.) 1. referire a unei teme la fenomenele pe care le include. 2. caracter al fenomenelor presupuse de o temă. (< fr. thématisme) Vezi definitia »

SOLIDARÍSM s.n. Concepție social-politică burgheză, de esență reformistă sau conservatoare, care consideră că principiul fundamental al existenței societății este solidaritatea tuturor membrilor ei. [< fr. solidarisme]. Vezi definitia »

CONCETÍSM s.n. (Liv.) Tendință artistică și estetică din sec. XVIII, care recomanda o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate. [< it. concettismo]. Vezi definitia »

SOCIALÍSM s. n. 1. Ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea societăților umane prin desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție și de schimb și punerea acestora sub controlul statului. ♦ Socialism științific = ansamblul concepțiilor marxist-leniniste privitoare la structura și dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la orânduirea comunistă. Socialism utopic = ansamblul concepțiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral. 2. (În teoria marxistă) Orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către clasa muncitoare aliată cu celelalte clase și categorii sociale muncitoare, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producție și pe realizarea retribuției potrivit principiului „de la fiecare după capacități, fiecăruia după munca depusă”. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. socialisme, germ. Sozialismus. Vezi definitia »