Definita cuvantului clăncăit
CLĂNCĂÍT s. n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. V. clăncăi.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clăncăit
STAFIDÍT, -Ă, stafidiți, -te, adj. (Despre struguri) Uscat. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Zbârcit. – V. stafidi. Vezi definitia »
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci. Vezi definitia »
golit, ă, goliți, -te adj. (intl.) 1. descoperit, demascat. 2. jefuit. Vezi definitia »
ILMENÍT s.n. Oxid natural de fier și de titan, care se găsește în unele șisturi cristaline. [Cf. fr. ilménite, rus. ilmenit < Ilmen – lac în fosta U.R.S.S.]. Vezi definitia »
RETOPÍT, -Ă, retopiți, -te, adj. Topit din nou. – V. retopi. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z