Definita cuvantului majuscul
MAJÚSCUL, -Ă, majusculi, -e, s. f., adj. (Literă sau caracter de literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și ale cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime; (literă) mare. – Din fr. majuscule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu majuscul
a juca țonțoroiul expr. (d. oameni) a sări, a țopăi, a sălta. Vezi definitia »
a o mânca bâzdâcul expr. (er. – d. femei) a fi excitată, a avea apetit sexual. Vezi definitia »
stául (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Pușcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s. f. (Munt., loc potrivit pentru țarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199). Vezi definitia »
CÓNUL, s. m. art. v. cucon. Vezi definitia »
HIBERNÁCUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat și caduc, care constituie partea de rezistență în timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle. Vezi definitia »