BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic. Vezi definitia »

AFANÍTIC, Ă, adj. (Geol.) (Despre structura rocilor magmatice) În care constituienții nu pot fi distinși macroscopic. Vezi definitia »

OMONÍMIC, -Ă, omonimici, -ce, adj. De omonim sau de omonimie. – Din fr. homonymique. Vezi definitia »

TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique]. Vezi definitia »

NUCLEÍNIC adj. acid ~ = acid nucleic. (< fr. nucléinique) Vezi definitia »