Definita cuvantului malotea
MALOTEÁ, malotele, s. f. Haină (lungă până la pământ), de obicei căptușită cu blană (scumpă), având marginile din față tivite cu blană, uneori cu guler și manșete de blană, purtată, în trecut, de femei; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de sărbătoare. – Din tc. mallota.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu malotea
șucheá1, șuchéz, vb. I (reg.; despre persoane) a zăpăci, a năuci. Vezi definitia »
imameá (imaméle), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere). Vezi definitia »
ceplegeá s.f. (reg., înv.) specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spic; alac. Vezi definitia »
ȘAPTEZÉCILEA, -ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaizeci și nouălea și al șaptezeci și unulea. – Șaptezeci + le + a. Vezi definitia »
chilermeneá s. f. – Bolus armeniaca, lut colorant. Tc. kil ermeni „argilă de Armenia” (Șeineanu, III, 38), cf. ngr. ϰιλερμενί. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »