iuschiudár, iuschiudáre, s.n. (înv.) roată de moară. Vezi definitia »

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »

PANACODÁR, panacodari, s. m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [Var.: panacotár s. m.] – Panacod + suf. -ar. Vezi definitia »

GHIDUȘÁR, ghidușari, s. m. (Rar) Om ghiduș. – Ghiduș + suf. -ar. Vezi definitia »