a nu mai putea (de cineva sau ceva) expr. a nu-i păsa (de cineva sau de ceva), a nu se sinchisi (de cineva sau de ceva). Vezi definitia »

fecioreá, fecioréle, s.f. (reg., înv.) 1. fată mică, fetiță. 2. fecioară. Vezi definitia »

ȚĂGEÁ, s.f. (Reg.) Țeava puștii. Vezi definitia »

deoasebirea dintre catedrala si biserica Vezi definitia »

buceá (bucéle), s. f. – 1. Căptușeală metalică în interiorul unui butuc de roată. – 2. Cerc, manșon, inel în general. Var. buccea, boccea, bucșe(a), bocșa, bocie. Lat. bŭccella „guriță” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „îmbucătură mică”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influența pol. buks(a) „butucul roții” (› rom. bucșe), cf. Cihac, II, 31, și poate a lui boccea. În orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90). Vezi definitia »