Definita cuvantului mandibulă
MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mandibulă
ALEVINIÉRĂ s.f. (Zool.) Iaz pentru pești mici destinați populării râurilor, a bazinelor etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. alevinière]. Vezi definitia »
GÂLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl'ŭmŭ. Vezi definitia »
UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură. Vezi definitia »
-ORÁMĂ elem. „spectacol”, „priveliște”. (< fr. -orama, cf. gr. orama, privire) Vezi definitia »
MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla) Vezi definitia »