EXTRAVAGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant) Vezi definitia »

TRAFICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face un comerț ilicit; (p. ext.) afacerist. [Cf. fr. trafiquant]. Vezi definitia »

CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent]. Vezi definitia »

ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement. Vezi definitia »

PARTICIPÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care ia parte (activă) la ceva; cel care ia parte la un spectacol, la un concurs sportiv. [Cf. fr. participant]. Vezi definitia »