Definita cuvantului manichiură
MANICHIÚRĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu manichiură
BĂRBIOÁRĂ, bărbioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbiuță. [Pr.: -bi-oa-] – Bărbie + suf. -ioară. Vezi definitia »
ISOCATABÁZĂ s.f. v. izocatabază. Vezi definitia »
scîrbă (-be), s. f.- 1. (Înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greață silă. Sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Șeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt. Vezi definitia »
JIGĂREÁLĂ, jigăreli, s. f. Slăbiciune fizică, lipsă de vlagă. ♦ Stare de degradare; dărăpănare. – Jigări + suf. -eală. Vezi definitia »
pipirígă2, pipirígi, s.f. (reg.) bibilică. Vezi definitia »