BÎLINĂ (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cîntece poematice rusești, cu tematică patriotică, socială și etică, însoțite de melodie, alcătuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format între sec. 11 și 16 și cuprind două cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducești despre Ilia Muromeț ș.a., și novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starină. Vezi definitia »

PARATIFÓZĂ s. f. salmoneloză. (< fr. paratyphose) Vezi definitia »

durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”. Vezi definitia »

ADENOHIPOFÍZĂ s.f. (Anat.) Hipofiză. [< fr. adénohypophyse]. Vezi definitia »

cioandră, cioandre s. f. discuție; vorbărie. Vezi definitia »