Definita cuvantului marcă
MÁRCĂ1, mărci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ◊ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marcă
tráncotă, tráncote, s.f. (reg.) 1. glumă. 2. catrafuse, calabalâc. Vezi definitia »
ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique]. Vezi definitia »
BLANCHÉTĂ2 s.f. Mâncare de carne cu sos alb; ciulama. [Var. blanchet s.n. / < fr. blanquette]. Vezi definitia »
PREMENEÁLĂ s. f. v. primeneală. Vezi definitia »
NOSÉMĂ s.f. 1. (Bot.) Ciupercă saprofită parazită, care trăiește în tubul digestiv al viermilor de mătase. 2. Nosemoză. [< fr. nosema, cf. gr. nosos – boală]. Vezi definitia »