CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération]. Vezi definitia »

MONOCROMÍE, monocromii, s. f. 1. Procedeu de pictură sau de tipar care constă în folosirea unei singure culori; predominare a unei culori într-un tablou. 2. Reproducere într-o singură culoare. – Din fr. monochromie. Vezi definitia »

păgubíe s.f. (înv.) condamnare, osândire. Vezi definitia »

PLANÁRIE s. f. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor. (< lat. planaria, fr. planaire) Vezi definitia »

JAPONOLOGÍE s.f. v. japanologie. Vezi definitia »