CAVILÁȚIE s. f. argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism. (< fr. cavillation, lat. cavillatio) Vezi definitia »

pășíe, pășíi, s.f. (înv.) 1. demnitate, titlu, funcție de pașă. 2. provincie guvernată de un pașă. Vezi definitia »

SCHELETIPÍE s.f. (Poligr.) Similigravură la care împărțirea clișeului în puncte nu se realizează cu ajutorul sitei fotografice, ci printr-o acțiune fizică în chiar stratul coloidal al negativului fotografic. [Gen. -iei, scris și skeletipie. / Et. incertă]. Vezi definitia »

ENDOGENÍE s. f. etiologie a psihozelor fără o cauză aparentă externă. (< fr. endogénie) Vezi definitia »

pestrițíe s.f. (înv.) calitate de a fi pestriț; varietate. Vezi definitia »