PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. paademonio. Vezi definitia »

-TÉRIU elem. tero²-. Vezi definitia »

PROVIZÓRIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire) Vezi definitia »

POMANAGÍU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu. Vezi definitia »

OSUÁRIU s. n. v. osuar. Vezi definitia »