MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) Vezi definitia »

ANTONIU, Ion S. (1905-1987, N. Roman), inginer român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări teoretice privind metodele de calcul al circuitelor electrice și regimul deformant. Vezi definitia »

obligatoriu Vezi definitia »

țuicangiu, țuicangii s. m. băutor de țuică (în special de băuturi alcoolice tari), bețiv. Vezi definitia »

INTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părți implicate în proces și a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire) Vezi definitia »