PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen) Vezi definitia »

scorțoșíme s.f. (înv.) boală a arborilor. Vezi definitia »

NOÍME, noimi, s. f. A noua parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. [Pr.: no-i-] – Nouă + suf. -ime. Vezi definitia »

UNÍME, unimi, s. f. 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la l la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime. Vezi definitia »

scréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare). Vezi definitia »