ÓBCINĂ, obcini, s. f. Culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; p. ext. (reg.) înălțime acoperită de pădure. [Pl. și obcine] – Din sl. občina. Vezi definitia »

ACIDÓZĂ s. f. 1. creștere a acidității sângelui în urma acumulării de compuși toxici cu caracter acid. 2. boală a plantelor datorată creșterii acidității din sol. (< fr. acidose) Vezi definitia »

METALOGENÉZĂ s. f. ramură a geologiei care studiază zăcămintele metalifere din scoarța Pământului. (< fr. métallogenèse) Vezi definitia »

CABLOGRÁMĂ, cablograme, s. f. Comunicare transmisă prin cablu submarin. – Fr. câblogramme. Vezi definitia »

SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță. Vezi definitia »