Definita cuvantului martir
MARTÍR2, -Ă, martiri, -e s. m., s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu martir
TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir) Vezi definitia »
DEXTROGÍR, -Ă, dextrogiri,-e, adj. (Fiz.; despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. Glucoza este dextrogiră. – Din fr. dextrogyre. Vezi definitia »
SIR s. m. sg. 1. Titlu care precedă, în Anglia, prenumele cavalerilor și al baronilor; persoană având acest titlu. 2. Termen de adresare corespunzător lui „domnule”. – Cuv. engl. Vezi definitia »
GHIMBÍR s. m. V. ghimber. Vezi definitia »
panțír (panțíri), s. m. – Dragon; platoșă. – Var. panțîr, panțur. Germ. Panzer „cuirasă”, prin intermediul sl. pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, înv. – Der. panțiresc, adj. (de dragoni); panțarolă, s. f. (un anumit joc de cărți), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea). Vezi definitia »