PANTEÓN, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon. Vezi definitia »

EPULÓN s.m. (La romani) Preot însărcinat cu pregătirea și cu supravegherea ospețelor sacre. [< fr. épulon, cf. lat. epulo < epulae – ospăț]. Vezi definitia »

ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din fr. anti-hormone. Vezi definitia »

TALIÓN s. n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion. Vezi definitia »

POANSÓN, poansoane, s. n. 1. Unealtă alcătuită dintr-o tijă de oțel sau de alt metal dur, de formă conică, triunghiulară etc., cu vârful gravat în relief, care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confecționarea unor matrițe, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascuțit din oțel, folosit în tehnica gravurii. 2. Piesă a unei matrițe, cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată, care servește la decupare, detașare, imprimare etc. prin deformare plastică. 3. Unealtă cilindrică de os, cu vârful ascuțit, cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pl. și poansonuri] – Din fr. poinçon. Vezi definitia »